Încercaţi să vă imaginaţi. Italia aşezarilor de romi arse

Încercaţi să vă imaginaţi.
O persoană din cartierul vostru este surprinsă într-un apartament: poate voia să fure, poate voia să ia o nou-nascută. Este arestată.

Încercaţi să vă imaginaţi.
În ziua următoare apoi şi în cele succesive, băieţi pe motoare lansează un molotov asupra casei vecinului vostru. Incendiul arde în parte apartamentul dar din fericire omul, femeia şi cei doi copii trăiesc. Speriaţi dar teferi. Apoi e răzvrătirea unui întreg cartier: vin cu sutele cu bastoane şi sticle incendiare. Familia scapă refugiindu-se la rude.

Încercaţi să vă imaginaţi.
Un copil care trăieşte de exemplu cu un cuplu, izolat de casa voastră, este înconjurat de oameni ostili care, ştiind că este din oraşul vostru, îl insultă, îl pocneşte, îl împinge cu forţa într-o fântână.Copilul este micuţ, poate plânge, poate strânge din dinţi pentru că violenţa celorlalţi este o pâine dură pe care a învăţat să o mestece de când s-a născut.

Încercaţi să vă imaginaţi.
Furia nu se linişteşte: chiar şi cartierele vecine sunt sub asediu. Culeg în grabă câteva biete lucruri rămase întregi şi se îndepărtează. Polizia nu opreşte pe nici unul dintre incendiatori dar vă escortează pe voi şi pe consătenii voştri. Plecaţi. Nu ştiţi unde. Departe de molotovuri, departe de furie, departe de ferocitatea celor care cu o zi înainte trăiau la câţiva metri de voi. Plecaţi în căutarea unei găuri ascunse, unde, poate puteţi rezista pentru puţin. Până la următorul molotov.

Încercaţi să vă imaginaţi.
Consătenii voştri şi rudele care trăiesc departe, în alte oraşe, sunt atacaţi, casele lor arse. Şi ei sunt în stradă.

Încercaţi să vă imaginaţi.
Guvernul ţării voastre va lua măsuri extraordinare pentru a face faţă urgenţei. Legi pentru oprirea violenţei şi ilegalităţilor. Legi împotriva voastră şi a rudelor voastre, împotriva vecinilor voştri, împotriva celor din carterul vostru şi împotriva tuturor celor din ţara voastră.

Încercaţi să va imaginaţi să fiţi în Italia, în acest mai din 2008.
Nu vă pare posibil?
Cu toate acestea sunt reportajele din fiecare zi. Reportaje despre o aşezare de romi arsă.

Un pogrom care incendiază Italia. Arde barăcile romilor şi distruge conştiinţa civilă a multora dintre noi. Cineva luptă, mai mulţi aplaudă tăcuţi şi ranchiunoşi, convinşi că de astăzi vor fi mai siguri, pentru apărarea de sărăcie a celor din urmă, a celor ce nu se spală pentru că nu au apă nici măcar pentru a bea, a celor care rareori muncesc, pentru că nimeni nu îi vrea, a celor care au mers la şcoală puţine luni, între o mutare de către poliţie şi un rug rasist.

Poate vă gândiţi că asta nu vă priveşte. Poate vă gândiţi că asta pentru voi nu va fi înţeleasă niciodată. Sunteţi cetăţeni ai Europei, voi. Sunteţi oameni care lucrează, care plătesc împrumuturi, care vă trimiteţi copiii la şcoală. Poate aveţi dreptate. Poate nu. În ruleta
rusă a războiului social există cine să se scufunde şi cine să rămână elegant. Munca nu există şi dacă există e precară, periculoasă, prost plătită. Împrumuturile vă ştrangulează, nu ştiţi ce să faceţi să ajungeţi la sfârşitul lunii, să plătiţi toate taxele, dar poate, trăgând să trăiţi de pe azi pe mâine, cu frica, care vă strânge gâtul, o veţi face. Alţii, cei ce stau afară, inamici chiar şi copiii, ori îi vânează guvernul ori vă gandiţi voi aceeaşi, în noapte, cu bastoane şi
molotov să faceţi curăţenie etnică.

In acelaşi timp, zi după zi, duşmanii, cei adevăraţi, vă ia viaţa, înnegrindu-vă viitorul vostru. Duşmanul mărşăluieşte întotdeauna în capul nostru: este patronul care exploatează, este politicul care pretinde să decidă pentru noi, care doreşte ca penultimi să-i combată pe ultimii, pentru că războiul dintre săraci opreşte razboiul social.

Încercaţi să vă imaginaţi.
Încercaţi să vă imaginaţi că într-o zi patronul vă dă afară, că banca vă ia casa, că strada vă înghite pe voi şi pe fiii voştri. Va fi randul vostru. Dar acum nu va fi nimeni în stare să se indigneze, să se revolte.

Încercaţi să vă imaginaţi.
Într-o zi cineva s-ar putea să vă întrebe “unde eraţi în timp ce se ardeau case, se deportau oameni, se ucideau copii?”. Nu spuneţi că nu aţi ştiut, nu spuneţi că nu aţi înţeles, nu spuneţi că nu sunteţi implicaţi. Cine nu opreşte barbaria este complice.

Încercaţi să vă imaginaţi un viitor ca acesta prezentat ca un coşmar.

leggi anche
Provate a immaginare. L’Italia dei pogrom