Sărutări clandestine şi iubire liberă
A cunoscut-o acum aproximativ o lună, la Torino. Şi-au dat mâna. «Abder, îmi pare bine». «Joséphine, sau Josi, plăcerea e de partea mea». S-au plăcut imediat. Simpatic, uneori timid, câteodată lăudăros, dar întotdeauna gentil. Prea matur pentru anii pe care îi avea, 19. Şi frumos. Frumos şi imposibil, cu ochii negri şi cu aerul său mediteranean şi cu tot restul …S-au plăcut imediat, cum se întâmplă uneori. Se vedeau destul de des, când Joséphine cobora la Torino, sau la sfârşitul săptămânii la Aosta, unde era născută ea.
Amândoi ştiau că un marochin, mână în mână cu cineva din Aosta, la Aosta mai mult, dădeau de banuit. Se citiea pe faţa oamenilor, în indiferenţa etalată dar prudentă. Dar poate că amândoura le plăcea să fie “o pereche stranie”. Când eşti tânăr, rebel sau îndrăgostit râzi în faţă lumii. Nu aveau frică. Abder a explicat că era în regulă cu documentele, că avea un permis de şedere, pentru că s-a căsătorit cu o italiancă, în februarie. O amică de-a lui, poate o fostă amică, nu conta, pentru că a spus că era o poveste închisă. Glumeau pe tema asta, el spunându-i “amanta mea”. Josi râdea şi se gândea că s-ar fi căsătorit cu plăcere cu el dacă Abder ar fi cunoscut-o înainte …
Ceea ce Jose şi Abder nu au ştiut este că poliţia, poate alertată de vreun citadin sârguincios, poate în căutare de emoţii, ţinând seama altora, în realitate îi urmărea. I-au observat şezuţi pe băncile din parc. Poate au fost văzuţi doar sărutându-se, în timp ce primeau chitanţa. De acea dată solicitarea documentelor lor în staţia din Aosta nu era doar un “normal control de poliţie”, doar o bucăţică şi un sigur început asupra unei anchete împotriva lor.
L-au prins pe Abder două zile mai târziu, în timp ce se plimba prin Aosta. L-au dus la Cpt în Torino, pentru aşteptarea unei expulzări. Sfârşitul vorbeşte clar: Abder are o soţie la Torino şi o amantă la Aosta. Lucru destul de potrivit cu imoralitatea costumelor capitalismului târziu, dar evident faptul că eşti străin nu e compatibil cu principiul de apărare a familiei italiene foarte dragă autorităţilor noastre. Şi oricum suficient pentru a expulza un marochin, de când s-a zis “vin aici să ne fure femeile” se face jurisprudenţă.
Sună sirena zborului care îl duce pe Abder, cu acel sunet urâcios. Şi Josi, în lacrimi, se întreabă dacă acea sirenă nu sună şi pentru ea, pentru câţi dintre noi.
Leggi la versione in italiano, Baci clandestini e libero amore